Dimineaţa de duminică
În zori, duminică, mă scol -
Greu ca plumbul, capul nu mă doare.
Beau o bere drept cafea - nu e rea! -
Mai beau una la gustare.
Prin dulap apoi cotrobăi,
O cămaşă mai curată să găsesc;
Mă spăl, mă rad, încă-ameţit,
În căutarea zilei o pornesc.
În ajun mă drogasem
cu ţigări şi la ghitară zdrăngănind;
Am tras totuşi primul fum,
Un puşti ce fotbal singur se juca, privind.
Peste drum când am trecut,
A pui prăjit, ce bine, Doamne, mirosea!
Imaginea unui trecut,
demult uitat, în minte-mi renăştea.
Duminica, pe drum, devreme,
Aş vrea, oh, Doamne, beat să fiu;
Nu ştiu de ce, în ziua asta,
Te simţi mai singur, mai pustiu.
În tot ce-i trecător pe lume,
Ce poate fi cu mult mai trist
Ca-n zori, duminica, devreme,
Un pas stingher pe străzi trecând?!
O fetiţă râde-n parc,
Vesel, dată-n leagăn de al ei tătic,
Se-aud cântece la şcoală; mă opresc
O clipă, stau şi-ascult un pic.
Trist se-aude apoi, în zare,
Glas de clopot singuratic răsunând.
Ecou'-n vale s-a pierdut
Ca visul bun ce, brusc, în zori, a dispărut.
.